Recunoasterea faciala, interzisa pentru moment

De curand, recunoasterea faciala pe care Facebook voia sa o foloseasca pentru a putea eticheta automat persoanele din fotografii, nu a fost aprobata de un judecator din San Francisco, pe motiv ca incalca legea dreptului la din Illinois.

Colectand date biometrice, insemnand geometria faciala, fara permisiunea noastra expresa, Facebook, incalca acest drept la intimitate. Cum aceasta companie raspunde legilor din California, acum se supune si acestei reglementari. Recunoasterea faciala, din fotografiile colectate, este un subiect intens abordat de Facebook, Twitter si Google. La un moment Google chiar a folosit aceasta etichetare a persoanelor din fotografii, ca apoi sa renunte la ea, pentru aceleasi motive de mai sus.

Aceasta tehnologie este folosita, chipurile in ajutorul nostru, sau cu motive de securitate, insa se petrece fara acordul nostru. De aceea este impiedicata sa fie folosita la scara mondiala. De exemplu, nu ti-ar conveni ca cineva sa iti faca o poza, pe strada, sau in magazin, ca apoi programul de pe telefon, sa ii spuna cine esti, unde stai, ce profil online ai.

Poate ati vazut cateva SF(cum ar fi Minority Report), unde recunoasterea faciala era folosita la nivel mondial, ajutand in recunoasterea infractorilor, sau folosita in scopuri publicitare. Tehnologia isi are drumul ei, dar oare suntem pregatiti sa platim orice cu datele noastre biometrice(chip, amprente, ADN, voce)? Deja platim, cu detalii despre noi pentru produse pe care le gasim gratuit pe internet, cum ar fi sa accesezi un website, dar pentru asta e nevoie de contul de Facebook. Datele colectate despre noi sunt folosite in special pentru statistici si reclama, dupa cum ati observat personalizate pe internet, dupa istoricul vostru de navigare.

Insa, in lumea din afara mediului online, exista camere de supraveghere conectate la astfel de programe de recunoastere faciala. In Canada sau Anglia, acestea sunt instalate in magazine pentru a numara si cataloga clientii fideli, ori pe strazi, pentru a afla ce persoane vizualizeaza acele reclame si afisarea lor personalizata. In cazul magazinelor ei spun ca informatiile sunt sigure si criptate, iar chipurile oamenilor sunt blurate. Daca asta e legal sau nu, terenul este inca in experimete, legile sunt vagi, dar nu m-ar surprinde ca intr-o zi, pe langa stickerul cu „unitate supravegheata video” sa existe si unul cu „prin pasirea in magazin, acceptati scanarea feŇ£ei”.