Om bun, om prost

Mi se intampla des, sa vad pe strada sau in magazine, cate un om neglijent, sau indolent, ca sa nu spun mai rau.

Si sunt cazuri in care ii avertizez si primesc raspunsuri de genul celor de mai jos

– bancnota iesind din buzunar: ah, nu-i nimic, nu tin bani mari acolo!

-sacosa plina cu diverse lasata langa usa, clientul la tejghea desface portofelul sa plateasca. Normal ca il anunt ca ar putea ramane fara sacosa, daca sta cu spatele la ea si aproape de usa: ah, n-aaare nimic, ca nu am mare lucru acolo, vin de la piata!

-ii scapa unuia un ban pe jos: eh, si asa ce valoare mai are?

-se murdareste de vopsea, atinsa de pe undeva proaspat vopsit: ah, si asa era veche haina!

-lasa din mana ambalaje pe strada si le spun ca „v-a cazut ceva din mana”: …se uita la mine ca si cum as fi vreun criminal in serie, pe urmele lor.

Si ma gandesc eu asa. Pai de ce nu-si lasa atunci din loc in loc sacose, bani, telefoane, daca oricum nu dau doi bani pe aceste posibile pierderi si in loc de un simplu „multumesc”, se gasesc ei filantropii pamantului, sa nu dea urat in fata altora pentru ca e atentionat in public. De parca m-ar interesa ce are in sacosa, sau cati bani are in portofelul lasat nesupravegheat.

Inca un motiv pentru care nu evoluam ca . Nu stim sa multumim, nu stim sa apreciem un ajutor, nu stim sa invatam din greseli. Si nici nu ne pasa de asta. In mare parte, astia suntem.

Dar asta nu inseamna ca trebuie sa ne oprim in a-i apostrofa. S-or plictisi vreodata si isi vor da seama ca poate e cazul sa se schimbe. Utopic suna, dar nu e.