Jocurile copilariei trecutului si prezentului

Carucior cu rulmenti

E stiut ca pe vremuri jocurile copilariei celor trecuti de 30 de ani, azi, erau cu totul altfel. In mare parte in aer liber, la oras sau la tara, in spatele blocurilor sau pe ulitele prafuite.

In orasel, imi construiam jucarii, sau tot felul de improvizatii din roti vechi de carucioare, sau cazemata din mormanul de deseuri de lemn, ori ma jucam cu cainele sau pisica. Azi exista Talking Tom si constructii digitale pe tableta. Cand ieseam, fugeam pe la colegii de scoala sau prieteni, pe stradute, sa batem mingea ore in sir, fara sa avem grija sa nu pierdem vreun checkin sau postarea cuiva. Nici nu aveam telefon, dar nu stricau drumurile pe jos, de-a lungul si de-a latul orasului. Avem chiar si concurs de carucioare cu  rulmenti

 

La tara, cred ca putini stiu cum e sa simti tarana de o palma sub talpi, si sa mai si alergi pe ulite, pe timp de vara. Bunicii(si majoritatea localnicilor) aveau garduri din stuf, asa ca ne faceam singuri carucioare din sarma si un bat de stuf. Cel mai tare carucior era ala care avea stuful mai rezistent. Amintesc si de alergatul dupa remorci si agatatul de ele, sau de coada carutelor. In loc de fructele cu gust de plastic de la piata de azi, uitam sa mai cobor din cires sau cais, cateva ore. Exploratul in grup era la ordinea zilei, si nu ne trebuia Google Maps ca sa ajungem teferi acasa.

In ziua de azi, parintii moderni fac mari eforturi, sa isi tina copiii departe de tablete, console, telefoane. Atunci, faceau eforturi si mai mari sa ne adune de pe strazi de la jocuri, ca sa venim la masa.

Si ma gandeam asa: copiii stau cu nasul in gadgeturi, pentru ca parintii lor le au, sau pentru ca vor sa fie lasati in pace, stiind ca un ecran cu jocuri ii va tine tacuti ore in sir? Noi ne-am facut prieteni, fata in fata, iar jocurile copilariei noastre ne legau zi de zi. Copiii de acum sunt fericiti daca au sute de „prieteni” pe facebook, sau followersi pe youtube.

Intradevar, nu toata lumea pune in mainile copiilor de la 2 ani, o tableta sau un telefon, incat acestia sa nu ajunga la scoala si sa dea swipe in abecedar.

M-a inspirat o companie canadiana in aceasta comparatie a copilariei trecutului si prezentului, iar impactul este pe masura. Clipul ce urmeaza vorbeste destul de clar despre o realitate, care nu are vreo sansa de a fi schimbata. De ce? Un alt mediu inconjurator pentru ei, cu alte influente decat acum 30 de ani.