Increngaturi ale oamenilor

Nu suntem toti facuti din acelasi ou, dar parca unii se abat cu mult peste normalitate oamenilor. Nu tin sa creez un punct absolut de la care porneste normalitatea, pentru ca mereu a fost o notiune relativa. Pentru mine, normalitatea e o medie a comportamentului uman, raportat la cei cu care intra in contact. Cu cat actiunile sale plac si sunt aprobate de cei din jur, cu atat e considerat mai normal sau apropiat notiunii lor de normalitate.

Am facut introducerea asta, pentru a puncta diverse actiuni ale oamenilor, cand iese din casa si interactioneaza cu mediul inconjurator. Nu vreau sa demonstrez decat ca ei exista si ca nu sunt invizibili, asa cum cred ei. Nu ma iau drept etalon, dar ma ghidez dupa principiile logicii, cand dezaprob actiunile semenilor cu care intru in contact in viata de zi cu zi. Si incep prin a pomeni de diverse cazuri care ma uimesc prin irationalitatea lor:

oameni in lift

  • oamenii pe care ii vezi cand se deschid usile liftului, stau toti gramada in fata ta, uitandu-se nerabdatori, sa iesi…
  • parintii care isi aseaza copii in fotoliile pentru masaj. De ce ar avea nevoie astia mici, cu oase moi, de role rigide sa le framante spatele?
  • parinti care nu respecta etichetele unde scrie varsta recomandata, de pe aparatele in care se bâţâie copii in mall-uri si nu inteleg de ce copilul zbiara ca din gura de sarpe, cand incepe sa se zguduie masinaria.
  • care posteaza pe internet fiecare detaliu din viata lor, ca apoi sa planga ca li s-a incalcat intimitatea(probabil o paranoie importata de la americani)
  • oameni care injura catre altii, in trafic, in masina, cu geamul inchis si muzica la maxim. Consider o descarcare emotionala prosteasca cu intentia de a jigni un necunoscut.
  • cei care iau atentionarile sau criticile ca pe o ofensa personala(tot in legatura cu paranoia)
  • cei care cred ca daca iti fac un favor, obligatoriu le vei fi dator.

Si probabil mai sunt cazuri, pe care le-as mai aduga cu alte ocazii.